Pestera Muierilor | Ghid turistic Pestera Muierilor | Poze Pestera Muierilor

Pestera Muierilor

Pestera Muierilor | Ghid turistic Pestera Muierilor | Poze Pestera Muierilor

Descriere.
Peştera Muierilor este o cavitate polietajată, cu galeiii dispuse pe trei niveluri clare, iar un al patrulea nivel este bănuit dar încă nu a fost explorat. Lungimea totală este 3 566 m. Cea mai importantă este Galeria Electrificată, lungă de 600 m, care străbate, de fapt, culmea calcaroasă a Garbei, de la un capăt la celălalt. După intrarea cu dimensiunea 2x3 m, închisă cu poartă metalică, se pătrunde într-o galerie de dimensiuni mijlocii, cu formaţiuni masive şi afumate. După câţiva zeci de metri primele stalagmite ne reţin atenţia : Bazinele mici, Orga, Domul Mic - printre care se strecoară poteca, pentru a ajunge într-un spaţiu mai larg, cu o răspântie. O luăm mai întâi spre stânga, trecem pe lângă Altar, o frumoasă aliniere de coloane, şi ajungem sub Horn, o cupolă înaltă de peste 20 m, în care privirea se pierde fără a-i zări lămurit capătul. Puţin mai departe, o peliculă roşiatică de limonit a prilejuit denumirea de Piatra însângeratâ, unui loc unde putem vedea şi o interesantă secţiune de galerie, determinată de linia sobră a faliilor. După Sala Altarului urmează un sector aparent arid, cu tavanul puternic brăzdat de fisuri şi podeaua plină de grohotiş. Remarcăm totuşi secţiunea elegantă, de arcadă, a galeriei ce ne conduce, după cca 120 m, într-o mică săliţă, unde de obicei sunt expuse vitrine cu oseminte de Ursus spelaeus. Mai departe vom fi nevoiţi să mergem aplecaţi printre gururi cu apă, pe o podină lunecoasă de scânduri. În sfârşit, ne putem ridica din nou la verticală, pentru a admira una din mândriile peşterii : Sala Turcului, înaltă de 12 m şi lungă de 20 m, populată cu câteva „celebrităţi”, despre care magnetofonul uman, care este ghidul, dă grupului de turişti spumoase amănunte : opulenta Cadână ascunsă într-o firidă, în spatele Domului Mare, Moş Crăciun, aplecat în ascultarea Orgii, Candelabrul ce atârnă deasupra Bazinelor Mari şi, desigur, Turcul, dominând sever această societate împietrită. Din Sala Turcului ne abatem pentru a vedea Sala Minunilor. Aici stalagmitele, deşi anonime, au forme mai elegante şi s-au asociat între ele pentru a forma un colţ de peşteră armonios şi ceva mai bine conservat.
După Sala Turcului mai avem de străbătut mohorâta Sală cu Guano, cu depozit acumulat aici pe seama a numeroşi lilieci, pentru care peştera oferă un adăpost plăcut în timpul iernii. Pe acest guano se dezvoltă o bogată faună cavernicolă : mici animale troglobionte, cu înfăţişări şi obiceiuri pe atât de ciudate pe cât le sunt şi numele : Trachysphaera spelaea, Lithobius decapolitus, Sophrochacta chappuisi şi Duvaliotes voiteştii.
Abia scăpaţi de mirosul specific, de fermentaţie, al guanoului şi după câţiva metri, simţim în nări unda aerului proaspăt : am ajuns la deschiderea din aval, prin care nu ne vom grăbi sa ieşim înaintc de a serie cîteva cuvinte în cartea peşterii, ce stă deschisă pe o masă, lîngă poartă. Adevărata „carte" a peşterii nu se află însă aici, ci cîţiva metri mai jos, în Galeria Urşilor şi Perlelor. Aici săpăturile paleontologice au ridicat „filă cu filă" straturile de argilă şi oseminte de urs, hienă şi leu de peşteră, animale care s-au refugiat cândva, urmărite de lancea de piatră a vînătorului paleolitic.
Cercetarea sistemului de galerii din etajul inferior, însumînd l 500 m, a prilejuit, între altele, descoperirea unei asociaţii de speleoteme din dahllit (un mineral format din combinarea calcitului, prezent în orice peşteră, cu fosfatul de calciu provenit din scheletele de urşi de cavernă), o situaţie de excepţie pentru peşterile româneşti.

 

Date istorice.

Peştera Muierilor a fost locuită încă din paleolitic şi neolitic, aşa cum o dovedesc uneltele de silex şi ceramică descoperite de arheologi. Există, de asemenea, mărturii ale prezenţei omului de-a lungul întregii istorii. Denumirea sa se pare că este legată de utilizarea ca ascunzătoare pentru „muierile” satului, în timpul raitelor otomane pe aceste meleaguri.
Informaţii cu caracter ştiinţific asupra ei apar în 1894 (Al. Ştefulescu) şi 1898 (Gh. Munteanu- Mur-goci). O scurtă descriere este publicată de biospeologii P. A. Chappuis şi A. Winkler în 1951, dar abia în 1952 o echipă, formată din M. Dumitrescu, T. Orghidan, J. Tanasachi şi Val. Puşcariu, face cercetări sistematice, continuate apoi de L Viehmann, M. Bleahu, I. Ilie, G. Diaconu, I. Povară, C. Goran. Rezultatul acestor cercetări este cartarea a 3 560 m de galerii, descoperirea unui nou etaj, a unor minerale şi concreţiuni rare, a unei faune actuale şi fosile interesante.
O sinteză a acestor informaţii, bogat ilustrată, se poate găsi în albumul Peştera Muierilor, de G. Diaconu, C. Lascu şi C. Ponta, apărut în 1980.
În 1963 Peştera Muierilor a fost amenajată ca obiectiv turistic, suferind apoi două reamenajări, ultima în 1978. Ea atrage anual circa 50000 de vizitatori, deşi dotările turistice nu sunt din toate punuctele de vedere la înălţimea cuvenită.

 

Condiţii de vizitare.

Peşteră amenajată, electrificată, ce poate fi vizitată în prezenţa unui ghid. Pentru vizitarea etajelor inferioare este necesară autorizaţia eliberată de C.M.N.

 

Asezare:

Peştera Muierilor e situată la nord de comuna Baia de Fier, în versantul drept al cheilor săpate de pârâul Galbenu, la cca 650 m altitudine. Ea face parte din aceeaşi zonă calcaroasă din care face parte şi peştera Polovragi, dar deoarece Olteţul este limita dintre Munţii Căpăţânii şi Munţii Parâng, Peştera Muierilor aparţine celor din urmă.

 


Vizualizare hartă mărită

 

Acces:
În şoseaua naţională Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, un indicator ne invită să intrăm la dreapta 5 km, spre comuna Baia de Fier şi Peştera Muierilor. Comuna Baia de Fier este o aşezare multiseculară, menţionată sub numele de Bănia încă de acum 500 de ani. Locuitorii săi, olteni amestecaţi cu oierii ardeleni stabiliţi aici de-a lungul timpului, nu se ocupă numai cu păşunea şi ogorul, ci lucrează la fabrica de cherestea şi la exploatarea de grafit de pe Galbenu, cea mai importantă de acest fel din ţară. Ieşind din comună, intrăm în chei şi după un kilometru ajungem la cabana „Peştera Muierilor”. Aici există loc de parcare, bufet şi capacitate de cazare pentru circa 30 de persoane.

 

» Cazare in Baia de Fier

» Cazare in localitaţile învecinate:

 

Galerie foto:

 

-

Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la rubrica CONTACT
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.
© 2010-2013 ro-cazari.ro | TERMENI SI CONDITII